Nasol cu starea asta de alertă!
Nu-i mare deosebire faţă de starea de urgenţă.
Crîşmele, închise! Terasele, închise! Dacă vrei să tragi o bere sau un rachiu, tot balconul apartamentului rămîne sfînt. De ăia care intrau într-un local să bea ceai sau apă plată cu lămîe nu-mi pasă!
S-au deschis parcurile, dar nu şi locurile de joacă pentru copii. De curiozitate, m-am dus într-un parc central, m-am aşezat pe o bancă, mi-am băgat o ţigară în bot şi am aşteptat să văd ce se întîmplă. Trei bănci ocupate. Două cu persoane de vîrsta a treia, cu botniţa regulamentară. Pe a treia bancă, două fete la vreo 20 de ani, fără botniţă. Discutau. Ce? Nu ştiu. Se ocupă şi a patra, mai cînd să arunc chiştocul în boscheţi. Două fete, 17,18 ani, cu mama lor. Una începe să se dea pe tobogan. Atenţionată de mamă şi soră că nu e voie. O doare în trişcă. Se mai dă o dată. Mama se ridică şi stă de caraulă. Plec, nu ştiu ce a mai fost.
Frizerii pe bază de programare. Oameni proaspăt ferchezuiţi, cu mutre foarte satisfăcute, cu o privire plină de dispreţ pentru tine, netunsul, care eşti în aşteptare. M-am tuns şi eu. De toţi banii. Adică spre zero.
În rest, nimic. Ca înainte.
