Am urmărit şi eu disputa din spaţiul virtual pe tema tăierilor masive de la Dobrovăţ.
Majoritatea celor care au intervenit în discuţie au fost de părere că defrişările trebuie să înceteze, fie măcar şi doar pe timpul perioadei stării de urgenţă. Argumentul adus, de bun simţ, zicem noi, a fost că pentru un oraş atît de poluat ca Iaşul existenţa unui vast spaţiu împădurit în proximitatea sa este absolut necesară.
Nu de aceeaşi părere a fost şi ministrul mediului, ieşeanul prin adopţie Costel Alexe. După ce şi-a manifestat , doar prin vorbe, înţelegerea pentru doleanţele ieşenilor, preşedintele liberalilor ieşeni a spus că tăierile nu pot fi oprite pentru că au loc în conformitate cu legea.
Sîntem convinşi că marea majoritate a drujbarilor de la Dobrovăţ sînt acoperiţi de prevederi contractuale sau legale. Ceea ce ne-a deranjat a fost invocarea legii de către Alexe într-o totală nepăsare faţă de cerinţele oamenilor. Din cîte ştim noi, o lege nu este dată, făcută, de Dumnezeu, ci de oameni, pentru reglementarea unei situaţii de fapt.Legea poate, însă, la un moment dat să producă efecte nocive. Ce facem atunci, o păstrăm? Teoretic, nu. O putem modifica sau chiar abroga, funcţie de situaţie.
În situaţia particulară a pădurii de la Dobrovăţ, şi a celei generale a fondului forestier din România, este clar că o lege care permite raderea în totalitate a pădurilor ţării trebuie abrogată. Şi nici măcar nu e greu de făcut. Guvernul liberal poate da o OUG, chiar şi noaptea, prin care tăierile de păduri să înceteze, fie şi pentru o perioadă. Nu credem că ar exista vreun partid parlamentar care să critice sau să se opună unui astfel de demers legislativ. Iar populaţia, fără îndoială, ar aplauda .
Deci, totul este o chestie de voinţă politică. Se vrea sau nu se vrea? Pînă acum, guvernul tace. Dar şi tăcerea e un răspuns!
