De ce nu răspunde nici un magistrat , fie el judecător sau procuror, pentru faptele sale?
Toată lumea răspunde pentru ceea ce face. Medicul, în caz de malpraxis, răspunde. Poliţistul, dacă nu respectă procedurile, răspunde. Croitorul, dacă nu face costumul cum a cerut clientul, nu este plătit. Zugravul, dacă nu a făcut camera aşa cum vrea clientul, nu-şi primeşte banii şi munceşte în continuare pînă cînd acesta este mulţumit. Doar pe judecători şi procurori îi doare într-un cuvînt de patru litere (începe cu p şi se termină cu ulă). De ce?
Dorinţa de dreptate este veche de cînd au apărut primele comunităţi umane organizate. Deşi se spune că primul cod de legi a apărut în vechiul Sumer (sudul Irakului de azi) doar codul regelui babilionian Hamurapi a rezistat timpului, fiind tradus în integralitatea lui. Scris în limba akkadiană, limba de atunci a Babilonului, codul reglementează pedepse pentru criminali, hoţi, apără femeile rămase văduve, reglementează drepturile de moştenire şi contractele dintre terţi.
Dar vechii babilonieni au reglamentat şi alte probleme. Haideţi să vedem două articole ale codului, luate de pe Wikipedia în limba română(nu ştim decît cîteva cuvinte în limba akkadiană, aşa că nu putem traduce noi!)
Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.
Cam ce vă sugerează articolul acesta? Că exista denunţul calomnios şi în acele timpuri? Evident că da. În România de azi, denunţul calomnios a stat la baza a numeroase condamnări. Nimeni nu s-a sesizat.
Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedește că a greșit, va fi pus să plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului, și nu i se va permite să mai judece.
Parcă sună a răspunderea magistraţilor nu-i aşa? Evident că asta este. Oamenii din acele timpuri doreau să se păzească de judecata strîmbă şi de pîra vicleană. La noi , magistraţii nu răspund. Îi doare în patru litere.
Şi să mai spun ceva. Ceva despre sintagma, auzită la mulţi politicieni, care sună cam aşa:”Eu nu comentez deciziile justiţiei”. Ba da, deciziile trebuiesc comentate. Legile după care se conduce acum România sînt făcute de oameni, nu de Dumnezeu. Interpretarea şi aplicarea lor se face tot de către oameni, alţii decît cei care au legiferat. Şi se aplică altor oameni. Aşa că, noi, alţi oameni, nu numai că putem comenta deciziile justiţiei, dar chiar avem dreptul şi chiar îndatorirea de a o face. Orîcînd şi în orice circumstanţe! Pentru că şi noi tot oameni sîntem. Ca legiutorii şi ca magistraţii!
