Apariţia televizată de astăzi a preşedintelui Klaus Iohannis a adus surprize pentru o mare parte din populaţie şi nimic nou pentru cunăscătorii într-ale politicii. Am putea spune că era chiar de aşteptat mesajul prezidenţial.
Să ne explicăm un pic. Majoritatea românilor au aşteptat de la preşedinte detalii şi noutăţi despre mult aşteptata zi de 15 mai, ziua presupusă a fi cea a relaxării condiţiile de restrîngere socială. O altă parte aştepta ca prin cuvintele sale Iohannis să traseze linia economică pe care ar trebui să o urmeze guvernul. Şi unii şi alţii au rămas dezamăgiţi. Iohannis a ţinut un speech eminamente politic în care a atacat, a cîta oară, PSD. Repet, cei care se pricep cît de cît la politică, se aşteptau la aşa ceva. Pandemia, epidemia, ce naiba o fi, va trece sau va slăbi în intensitate, dar alegerile bat la uşă. E drept, amînate, dar nu departe. Cu un PNL incapabil să guverneze şi în pierdere clară de viteză electorală, preşedintele şi-a asumat rolul de locomotivă electorală a liberalilor şi atacă oponentul principal. Atacul este ţintit la partid în ansamblu său, PSD de azi nemaiavînd lideri care să prezinte pericol.
Deci, ce am văzut azi nu a fost altceva decît campanie electorală. Care va continua şi pe mai departe pe acelaşi ton şi cu aceleaşi mesaje, indiferent dacă virusul va mai exista în România sau îşi va lua tălpăşiţa.
Spuneam într-un articol scris după alegerea lui Iohannis în decembrie trecut că sloganul politic al anului ce va urma nu se va schimba. Va fi tot ”M…e PSD”. Am avut dreptate, chit că nu trebuia să fii brici de deştept pentru a pricepe asta. Nu înţelegem însă lipsa totală de reacţie a social-democraţilor. Sau, poate, o fi ca în bancul ăla cu ursul şi cu vînătorul. ”Mă, am impresia că ţie a început să-ţi placă treaba asta mai mult decît vînătoarea”, propoziţia finală a bancului cu pricina. Pentru rest, întrebaţi-vă amicii. Sigur unul din ei ştie bancul.
