În presă a apărut, azi, în jurul prînzului, o ştire bombă:cîteva mii de români aşteptau să plece cu avionul la muncă în Germania. Stăteau claie peste grămadă, fără respectarea distanţei de protecţie socială, majoritatea dintre ei fără măşti. La auzul veştii şi , mai ales a reacţiei opiniei publice, guvernul îşi manifestă indignarea, cere capete, se deschid dosare penale, circ curat. Sanchi, a fost surprins de ce se întîmplă la Cluj. Oare aşa să fi fost?
Noi credem că nu. În primul rînd, ultima ordonaţă militară prevedea o excepţie la interzicerea zborurilor spre şi dinspre ţările lovite de coronavirus. Era vorba despre muncitori români pentru unele ţări, printre care şi Germania. Deci, afacerea era aranjată dinainte, trebuia doar trecut la realizarea ei.În ciuda interdicţiilor de călătorie pe timp de noapte, microbuze cu muncitori ajung la Cluj. Cum aşa? Unde sînt bravii noştri poliţişti? Sînt în stradă, la datorie, dar, dacă primesc un ordin superior, că maşina cu nr… trece fără control, vor executa ordinul. Şi, aşa, muncitorii au ajuns la Cluj. Directorul aeroportului să fie chiar aşa un tîmpit ca să nu înţeleagă că adunarea atîtor oameni în incinta aeroportului fără minime măsuri de protecţie reprezintă o bombă epidemiologică cu ceas? Hai să fim serioşi, sigur că îşi dădea seama. Dar ordinul, probabil, a venit prea de sus.
Concluzia noastră este că era vorba de un transport care trebuia să se facă pe şest. Afacere organizată la nivel superior, nu ştim cît de superior, deşi oarecari bănuieli avem. Cum, necum, treaba a răsuflat. Iar acum se caută ţapi ispăşitori. Se vor găsi, dar să nu vi se rupă inima pentru ei. Nu vor păţi nimic!
