Hărmalaie mare pe facebuci!
Motivul? Ştirile care vin despre medici demisionari sau solicitanţi de concediu. Că asta ar fi dezertare, că e laşitate, că altele şi altele. Toate astea scrise de comentatori aflaţi în siguranţa casei proprii şi cărora, la majoritatea, le tremură fundul, plus un puseu de tensiune aferent, să iasă şi să treacă strada să-şi ia un coş de ouă. Ar părea dispreţuitor ceea ce am spus eu aici. Nu, e doar un fapt, o realitate. Oamenii stau în casă să-şi păzească viaţa. E normal aşa, că, indiferent ce ne spun religiile, nu ştim dacă vom mai avea alta, aşa că tragem cu dinţii de asta.
N-au şi medicii acelaşi drept? Sigur că îl au, zic eu. Nu, spun alţii, ei sînt soldaţi de prima linie. Trebuie să reziste. Adevărat, sînt în prima linie, dar cu ce să lupte? Un soldat poate fi trimis cu mîinile goale să atace tranşeea inamică doar dacă al său comandant e dus cu capul. Asta facem noi acum. Îi trimitem în faţa morţii absolut în curul gol şi ne crizăm că nu acceptă. Păi, n-au nici de unele, mască, combinezon, dezinfectanţi. Ce ati vrea să facă? Orice soldat cînd intră în luptă speră să supravieţuiască , nu să aibă parte de o moarte de erou. Noi exact asta le cerem medicilor. Să moară eroic. Pentru cine? Pentru noi. Da de ce?
Datele problemei s-ar schimba dacă medicii ar avea toată protecţia necesară. Atunci, da, cei care dau cotite, care refuză să-şi fac treaba pot, şi trebuie, să fie socotiţi drept laşi, dezertori, iar interzicerea practicării medicinei pe viitor ar fi o măsură blîndă.
Dar, acum, în condiţiile astea, ce le putem reproşa? Că nu vor să rişte să moară?
